Privesc cum norii fug De parcă vor să se-ncălzească
Sau poate vor să m-ameţească,
Să nu-mi mai lase niciun pic de soare,
Să stau fără căldură
În cămăruţa obscură de cămin.
Atât de cenuşii sunt ei
Şi fără transparenţă
Şi-au peticit tot cerul
Sorbindu-l de lumini.
Atât de grei sunt ei
De visurile mele, de gândurile
De copilă ce se năşteau demult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu